Fiecare om manifestă trei tipuri de stari ale Eului.

1. Starea de Părinte – derivă din figurile parentale, iar în această stare individul simte, gândește, acționează, vorbește și reacționează exact ca unul dintre parinții săi, pe vremea când era el copil.
2. Starea de Adult, este starea în care persoana își evaluează în mod obiectiv mediul și calculează probabilitățile și posibilitățile sale pe baza experiențelor anterioare.
3. Starea de Copil, este starea în care individul simte, gândește, acționează, vorbește și reacționează exact așa cum o facea la o anumită vârstă a copilariei. Este esential ca individul să-ți înțeleagă copilul, deoarece este partea cea mai valoroasă a personalității.

În interacțiunea dintre două persoane pot apărea mai multe stari ale Eului, mai exact șase, și este important de știut ce stare este activă în diferite momente. Între aceste stări ale Eului, în momentul interacțiunii a două persoane, au loc tranzacții (stimul – răspuns).

Tipuri de tranzacții

1. Tranzacții complementare 

• Sunt cele mai simple tipuri de tranzacții, în baza cărora dialogul poate continua la nesfârșit.
• Este tipul de tranzacție ce pornește dintr-o stare a Eului a interlocutorului și primește răspuns tot în aceeași stare. Spre exemplu: o persoană ce solicită o informație și primește răspunsul căutat. Soțul o întreabă pe soție unde îi este cravata preferată, iar soția îi spune unde să o găsească (tranzacție AA). Soțul îi mulțumește și îi spune că nu știe ce s-ar fi făcut fără ea, iar ea îi spune că nici ea nu ar ști ce s-ar face fără el (tranzacție CC), iar conversația poate continua la nesfâtșit.

2.Tranzacții încrucișate

• Sunt tranzacțiile în care ceva merge prost, iar în astfel de tranzacții comunicarea se întrerupe.
• Este tipul de tranzacție ce pornește dintr-o stare a Eului a interlocutorului și primește răspuns într-o stare diferită față de cea din care a pornit stimulului inițial. Spre exemplu: o persoană solicită o informație și primește un răspuns ce nu-i este de niciun ajutor în soluționarea problemei întâmpinate. Soțul o întreabă pe soție unde îi este cravata preferată, iar soția îi spune ca el mereu dă vina pe ea pentru tot ce se întâmplă. Soțul continuă să-i răspundă din Părinte spunând că ea e vinovată pentru că el niciodată nu reușește să găsească nimic (tranzactie AA cu contratransfer CP). Situația poate să degenereze foarte ușor din acest punct și dialogul de închide.

3.Tranzacții ascunse

• Sunt tranzacțiile ce au un mesaj ascuns, ce par să comunice ceva, dar care de fapt au un scop secundar.
• Este tipul de tranzacție ce pornește dintr-o stare a Eului și pare că vizează o anumită stare a Eului interlocutorului, însă de fapt vizează o cu totul alta. Spre exemplu: o persoană ce solicită o informație, vizând aparent obținerea informației respective, însă scopul sau este cu adevărat altul (tranzacție aparentă AA, dar cu mesaj ascuns către P sau C). Mesajele comerciale par să vizeze un dialog cu un Adult, dar de fapt se adresează prin mesajul lor psihologic unui Părinte sau Copil. Aceste tranzacții se pot termina cu bine, dacă cel vizat poate să identifice ce i se întâmplă și răspunde din starea de Adult.

Individul selectează felul în care răspunde la stimul, iar nivelul de conectare la sine și la lumea din jur dă startul tipului de tranzacții.

Este foarte important de reținut faptul că putem controla doar cum ne impactează ceva din exterior și cum alegem să răspundem la acel ceva, restul e doar tortura psihică.

Articolul Comunicarea și diferitele stări ale Eului apare prima dată în Psiholog Oana Adela Popescu.

Despre tipurile de unități de validare

Unitățile de recunoaștere sunt de mai multe feluri: pozitive, negative, fizice, verbale, non-verbale, externe, interne, autentice, false, condiționate sau necondiționate. În funcție de felul în care le primim și de ceea ce conțin, ele ne transmit mesajul „ești OK” sau „nu ești OK”.

Strok-urile negative sunt foarte impactante, deoarece suntem structurați să le percepem puternic. Acest fapt vine prin prisma instinctului de conservare, ce ne determină să reacționăm cu o mai mare viteză și energie stimulilor negativi, decât celor pozitivi.

Strok-urile necondiționate negative, nu au valoare constructivă, doar conduc la decizii distructive, în timp ce strok-urile condiționate pozitive și negative sunt folosite pentru a influența comportamentul.

Să dam câteva exemple:

• Strok-urile necondiționate negative – toată ziua nu faci nimic, ești un leneș și nu o să reușești nimic în viață, sau cu moaca asta doar nu crezi că o să te placă vreo fată veodată. Lucrurile negative pe care le spunem, fără să urmărim ceva anume, dar care au efect distructiv asupra persoanelor cărora le sunt adresate.
• Strok-urile condiționate pozitive și negative – îmi place cum te îmbraci, ai gust, sau ești atât de aerian, dacă o să pierdem contul e doar vina ta. Lucruri negative sau pozitive, pe care le spunem pentru a schimba un comportament, o decizie, o concluzie.

Strok-urile pozitive (interne sau externe, fizice, verbale sau non-verbale) sunt cele ce ne propulsează, cele ce generează stări pozitive, ce dezvoltă creșterea stimei de sine și transmit mesajul „ești OK”.

Cu toții avem nevoie să fim văzuți, apreciați, încurajați și motivați, pentru a ne dezvolta sănătos și a avea un parcurs echilibrat în viață. Un experiment grăitor cu privire la importanța strok-urilor pozitive, a fost făcut cu referire la nou-născuții ce nu sunt ținuți în brațe și nu primesc afecțiunea mamei. Rezultatele unui astfel de experiment au arătat că nou-născuții ce nu primesc afecțiune fizică și emoțională, se sting.

Importanța oricărei forme de recunoaștere

Fiecare persoană are nevoie de o anumită cantitate de strok-uri pentru a supraviețui, iar aici intră orice tip de strok. Greutatea de a fi invizibil, de a nu conta pentru nimeni, e mai mare decât nevoia de a primi strok-uri pozitive, așa că oamenii ce nu primesc încurajări pozitive se mulțumesc cu cele negative, și ajung să creadă că doar asta merită, sau că doar asta există.

Pornind de la această idee, putem începe a înțelege foarte multe lucruri despre tipuri de comportamente distructive sau auto-distructive.

Articolul Nevoia de recunoaștere a faptului că existăm apare prima dată în Psiholog Oana Adela Popescu.