Paranoia este un cuvânt pe care-l auzim și folosim destul de des zilele astea, însă nu trebuie tratat în etichetarea persoanelor cu o asemenea ușurință.

Paranoia este considerată ca fiind izvorâtă din anxietate și frică, pornită din medii sărace și discriminatorii. În spatele său se ascund nesiguranța de sine și lipsa de încredere în cei din jur. Gândirea paranoică tipică înglobează, astfel, credințe de persecuție și conspirații, a căror țintă se consideră.

Grade de complexitate

Paranoia are la baza perceperea realității în mod distorsionat și cunoaște mai multe grade de complexitate. Una este să spunem că iubitul meu este excesiv de gelos și fără bază, subliniind astfel o paranoia simplă. Alta este să discutam despre psihopații paranoizi, ce sunt pasionați de control și mânați de grandomanie. Gradele acestei deformări a realității cunoaște, deci, multiple fațade.

O sa trec în revistă cele două extreme, dar nu trebuie uitat faptul că, pe lângă paranoia, pot apărea alte și alte disfuncționalități psihice, ce duc la o nouă catalogare.

Paranoia simplă

La baza psihicului nostru stă dorința de cunoaștere și încrederea că le știm pe toate – acea autosuficiență pe care o vedem în discursul diferiților indivizi, indiferent dacă sunt sau nu pregătiți în domeniul pe care-l discută.

Paranoia simplă lovește realitatea minților nu prea complex structurate și ușor de îmbrobodit din lipsă de educație. Cu cât cei vizați au mai puține ancore în realitate, cu atât sunt mai ușor de îmbrobodit cu tot felul de lucruri care cred că îi vizează. Paranoia se naște din nesiguranță, sărăcie, frustrări acumulate și lipsa de încredere (în sine și în cei din jur), așa cum spuneam.

Un alt exemplu de astfel de tip este gelozia, care de cele mai multe ori face victime în ambele părți. Paranoicul nu are încredere în nimeni, nu poate, iar cel mai mic gest din exterior îl întoarce împotriva sa.

Psihopatul paranoid

Paranoidul pasional cunoaște un înalt nivel al deformării realității. Persoanele respective nu doar că nu au încredere în nimeni, dar sunt pasionali în urmărirea scopurilor personale și egoiste, rănind oamenii din jurul lor. Psihopatul paranoid își urmează țelul cu ardoare, răceala și neîncredere. Poate singurul său punct slab sunt femeile frumoase, dar de care se plictisește repede, fiind veșnic nemulțumit, neîncrezător și în căutarea satisfacției pe care niciodată nu și-o va atinge.

În principiu, tristețea este ceva ce astfel de persoane cunosc în profunzime, iar tragedia lor poate fi întâlnită în lucrările literare, istorice și viața de zi cu zi.

Această alăturare nefastă între psihopat (rănește fără regret persoanele din jurul său) și paranoia (neîncrederea în nimeni și nimic) a creat cele mai complexe sisteme și personalități din istoria umanității (câteva exemple: Napoleon, Hitler, Stalin, sisteme umane după care ne ghidăm: religie, politica, ș.a.m.d).